Filippo Di Giacomo
Sunéttə all’ariellə
Ka’minəgònna rəsəkètə Ngynə
s’annakuhéjə sop’i tacchə a spillə
allu hètə da’ via tutt’i’ matìnə
e màzzəkə cikkə[i] allu sohə ca brillə.
De faccə pär’angòrə’na pullìnə
ma ténə h’annə sojə: é nètə ’u millə
e novəcièndə… Jè sop’a quarandinə:
già səgnòrä, ma fè la səgnurìnə.
Ténə ‘u krijòggə ‘guappə, ‘nu zanzènə
ca sa’ jokə e la chièmə prəngəpéssə
quann’i dəvèkə ‘a jurnètə ‘m mènə.
Sa’ rirə ‘u furbacchiònə, no ghijé fessə:
jé da’ rótə di’ brèvə krəstïjènə,
non paghə mangh’i tassə… e su’ cunfessə.
fildigiacomo©giugno2017
Traduzione
Sonetto all’arietta
Con la minigonna risicata Ngyna/ancheggia sopra i tacchi a spillo/al lato della vïa ogni mattina/e mastica cicche al sole che brilla./
D’aspetto sembra ancora una bambina/ma tiene gli anni suoi: è nata il mille/e novecento… è sulla quarantina:/già signora, ma fa la signorina./
Tiene l’amico guappo, un mezzano/che la blandisce e la chiama principessa/
quando gli svuota la giornata in mano./
Se la ride il furbacchione, non è fesso:/è della cerchia della brava gente,/non paga manco le tasse… e se ne vanta.
fildigiacomo©giugno2017
[i] Chewing-gum